Conventia europeana pentru drepturile animalelor

Conventia europeana pentru drepturile animalelor

    Romania a fost nevoita sa semneze la Strassbourg, la 23 iunie 2003, Conventia europeana pentru drepturile animalelor de companie.

   “Semnarea de catre Romania a acestei conventii va reprezenta un semnal pozitiv pe plan international cu privire la respectarea de catre tara noastra a legislatiei europene in domeniul protectiei animalelor de companie” este motivatia unor nume grele precum Ion Iliescu, Adrian Nastase, Ilie Sarbu, Mircea Geoana si Rodica Stanoiu. Cu alte cuvinte, nu mila crestineasca fata de amaratele patrupede i-a impins pe acesti oameni sa fie buni ci… integrarea in Europa. Ne bucuram sa vedem ca cetatenii europeni nu sunt niste insensibili si niste iresponsabili si sa vedem ca oamenii considerati “civilizati” nu ignora bunastarea animalelor de companie.

Conventia Europeana are 6 capitole si 23 de articole. Iata cateva puncte:

Capitolul II, art 3,
Principii de baza pentru bunastarea animalelor

1) Nimeni nu trebuie sa cauzeze inutil durere, suferinte fizice sau psihice unui animal de companie.
2) Nimeni nu trebuie sa abandoneze un animal de companie
(…)

art 4
Detinerea

1) Orice persoana care detine un animal de companie sau are grija de un animal de companie trebuie sa fie responsabil de sanatatea si bunastarea animalului.
(…)

art 8

1) Orice persoana care, la momentul intrarii in vigoare a Conventiei, comercializeaza sau creste ori adaposteste, in scopuri comerciale sau care administreaza un refugiu pentru animale, trebuie sa faca o declaratie autoritatii competente, intr-un interval stabilit de fiecare Parte.
(…)

art 11
Sacrificarea

2) Urmatoarele metode de sacrificare trebuie sa fie interzise:

a) inecul si alte metode de asfixie
(…)
b) utilizarea otravurilor sau a drogurilor
(…)
c) electrocutarea
(…)

Capitolul III
Masuri suplimentare referitoare la animalele fara stapan

art 12
Reducerea numarului de animale fara stapan

a) Atunci cand o Parte estimeaza ca numarul de animale fara stapan constituie pentru ea o problema, ea trebuie sa ia masurile legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau temeri evitabile.
(…)
b) Partile sunt obligate sa respecte:

– identificarea permanenta a cainilor si pisicilor prin mijloace corespunzatoare care sa nu produca decat dureri, suferinte, temeri usoare sau temporare cum ar fi tatuarea insotita de inregistrarea numarului precum si de numele si adresele proprietarilor
– reducerea reproductiei neplanificate a caiilor si pisicilor si de incurajare a sterilizarii acestora

Capitolul IV-
Informare si educare

art 14
Programe de informare si educare

Partile se angajeaza sa incurajeze dezvoltarea programelor de informare si de educare pentru a promova in randul organizatiilor si indivizilor implicate in: detinerea, cresterea, dresajul, comertul si adapostirea animalelor de companie, constientizarea si cunoasterea dispozitiilor si principiilor prezentei Conventii. In aceste programe , atentia trebuie sa se indrepte in special asupra urmatoarelor subiecte:

a) dresajul animalelor de companie in scop comercial sau pentru competitii care trebuie sa se efectueze de catre persoane avand cunostintele si competentele corespunzatoare;
b) necesitatea de a descuraja:

– incerdintarea animalelor de companie persoanelor pana la varsta de 16 ani fara consimtamantul expres al parintilor
(…)
– inmultirea neplanificata animalelor de companie
(…)

d) riscurile care decurg din achizitionarea iresponsabila a animalelor de companie, care conduce la cresterea numarului de animale nedorite si abandonate

Concluzii: Romania trebuie sa se achite de sarcinile pe care si le-a luat semnand aceasta Conventie. Prin urmare , atunci cand cerem drepturi pentru animale, o putem face invocandu-se imperios respectatea Conventiei Europene.

O alta consecinta importanta este ratificarea Conventiei intr-un proiect de lege, devenit ulterior,prin votul Parlamentului, LEGEA DE PROTECTIE A ANIMALELOR, LEGEA 205/4004, modificata prin legea 9/2008.

Persoanele care doresc textul integral al Conventiei Europene pentru protectia animalelor de companie, il pot obtine de mai jos.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

Anul 172( XVI) – Nr. 400
PARTEA I
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI Şl ALTE ACTE
Miercuri, 5 mai 2004

SUMAR

Nr. Pagina
LEGI Şl DECRETE
60. — Lege privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie,semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003………………………..

Conventie europeana pentru protectia animalelor de companie………………………………………………………..
161. — Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003………………………………………………..

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 400/5. V.2004
LEGI ŞI DECRETE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
LEGE
privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. — Se ratifică Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în sedinţa din 17 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 24 martie 2004.
Nr. 60.

CONVENŢIA EUROPEANĂ
PENTRU PROTECTIA ANIMALELOR DE COMPANIE

P R E A M B U L
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o cooperare mai strânsă între membrii săi;

Recunoscând ca omul are o obligaţie morală de a respecta toate creaturile vii si păstrând legăturile speciale existente între om şi animalele de companie;

Considerând că animalele de companie sunt foarte importante datorită contribuţiei lor la calitatea vieţii şi, prin urmare, reprezintă o valoare pentru societate;

Având în vedere dificultăţile care decurg din marea varietate a animalelor care sunt deţinute de către om;

Având în vedere riscurile inerente determinate de suprapopularea cu animale pentru igiena, sănătatea şi securitatea omului şi a altor animale;

Având în vedere că deţinerea specimenelor din fauna sălbatică, în calitate de animale de companie, nu ar trebui să fie încurajată;

Conştienţi de diferitele condiţii care guvernează achiziţionarea, deţinerea, creşterea în scop comercial sau necomercial, cesiunea ori comerţul cu animale de companie;

Conştienţi de faptul că, condiţiile de deţinere a animalelor de companie nu permit întotdeauna promovarea sănătăţii şi bunăstării acestora;

Conştienţi că atitudinile în privinţa animalelor de companie variază considerabil datorită uneori unei lipse de cunoştinţe sau de conştiinţă;

Considerând că o atitudine şi o practică sunt nu numai un obiectiv de dorit, dar, de asemenea, şi realist, au căzut de acord asupra următoarelor:

CAPITOLUL I- DISPOZITII GENERALE
Articolul 1
Definiţii

(1) În termenii prezentei convenţii înţelegem prin animal de companie orice animal deţinut sau destinat a fi deţinut de către om, în special pe lângă casă, pentru agreement sau companie.
(2) Înţelegem prin comerţ cu animale de companie ansamblul de tranzacţii practicate în mod regulat, în cantităţi substanţiale şi în scopuri lucrative, care implică transferul proprietăţii acestor animale.
(3) Înţelegem prin creşterea şi îngrijirea animalelor de companie cu titlu comercial creşterea şi îngrijirea practicate în special în scop comercial şi în număr mare.
(4) Înţelegem prin refugiu pentru animale o unitate cu scop nelucrativ, în care animalele de companie pot fi deţinute în număr considerabil. În cazul în care legislaţia naţională şi/sau măsuri administrative o permit, o astfel de unitate poate primi animale fără stăpân.
(5) Înţelegem prin animal fără stăpân orice animal de companie care, fie nu are adăpost, fie se găseşte în afara proprietăţii stăpânului său sau a deţinătorului său şi care nu este sub controlul ori supravegherea directă a nici unui proprietar sau deţinător.
(6) Înţelegem prin autoritate competentă autoritatea desemnată de către statul membru al Consiliului Europ.
Articolul 2
Domeniu de aplicare şi punere în practică
(1) Fiecare parte se angajează să ia măsurile necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor acestei convenţii în ceea ce priveşte:
a) animalele de companie deţinute de către o persoană fizică sau juridică, pe orice proprietate, în orice unitate şi care sunt destinate comercializării sau creşterii şi deţinerii în scop comercial a acestora, precum şi cele aflate în orice refugiu pentru animale;
b) dacă este cazul, animalele fără stăpân.
(2) Nici o dispozitie a acestei conventii nu poate afecta punerea în practică a celorlalte prevederi legate de protecţia animalelor sau de apărarea speciilor sălbatice pe cale de dispariţie.
(3) Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează posibilitatea părţilor de a adopta reguli foarte stricte pentru asigurarea protecţiei animalelor de companie sau aplicării în continuare a dispoziţiilor pentru alte categorii de animale care nu sunt în mod expres citate în prezenta convenţie.

CAPITOLUL II -PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE DE CATRE DETINATORII DE ANIMALE DE COMPANIE

Articolul 3
Principii de bază pentru bunăstarea animalelor
(1) Nimeni nu trebuie să cauzeze inutil durere, suferinţe fizice sau psihice unui animal de companie.
(2) Nimeni nu trebuie să abandoneze un animal de companie.

Articolul 4
Deţinerea
(1) Orice persoană care deţine un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabil de sănătatea şi bunăstarea acestuia.
(2) Orice persoană care deţine un animal de companie sau care se ocupă de acesta trebuie să-i asigure toate condiţiile, îngrijirile şi atenţia, ţinând cont de nevoile etologice, în funcţie de specie şi rasă, şi în special trebuie:
a) să îi asigure, în cantitate suficientă, hrană şi apă;
b) să îi asigure posibilitatea de mişcare;
c) să ia măsurile necesare pentru a nu lăsa animalele să devină libere.
(3) Un animal nu poate fi deţinut ca animal de companie dacă,
a) condiţiile enumerate în alin. (2) nu sunt îndeplinite;
sau
b) condiţiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.

Articolul 5
Reproducţia
Orice persoană care selecţionează un animal de companie pentru reproducţie trebuie să ia în considerare caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale care ar putea compromite sănătatea şi bunăstarea descendenţilor sau a femelei.

Articolul 6
Limita de vârstă pentru achiziţionare Nici un animal de companie nu poate să fie vândut persoanelor sub 16 ani fără consimţământul expres al părinţilor lor sau al altor persoane care exercită responsabilităţi parentale.

Articolul 7
Dresajul
Nici un animal de companie nu trebuie să fie dresat prin metode care ar putea prejudicia sănătatea sau bunăstarea animalului şi în special nu trebuie forţat să îşi depăşească capacitatea naturală sau forţa sa naturală ori utilizând mijioace artificiale care provoacă răni sau dureri inutile. De asemenea, se interzice utilizarea mijloacelor artificiale de dresaj care provoacă răni sau dureri inutile, suferinţe ori teamă.
Articolul 8
Comercializarea, creşterea în scop comercial, refugiile pentru animale
(1) Orice persoană care, la momentul intrării în vigoare a prezentei convenţii, comercializează sau creşte ori adăposteşte în scopuri comerciale sau care administrează un refugiu pentru animale trebuie să facă o declaraţie autorităţii competente într-un interval stabilit de fiecare parte. Orice persoană care are intenţia să se ocupe de una dintre activităţile enumerate anterior trebuie să facă o declaraţie autorităţii competente.
(2) În această declaraţie trebuie să se menţioneze:
a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi implicate;
b) persoana responsabilă şi cunoştinţele sale;
c) descrierea instalaţiilor şi echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate.
(3) Activităţile menţionate anterior nu pot fi exercitate decât:
a) dacă persoana responsabilă poseda cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării acestei activităţi, având fie o pregătire corespunzătoare, fie o experienţă suficientă cu animalele de companie; şi
b) dacă instalaţiile şi echipamentele utilizate pentru activitate satisfac cerinţele menţionate în art. 4.
(4) Pe baza declaraţiilor făcute conform dispoziţiilor alin. (1), autoritatea competentă trebuie să stabilească dacă condiţiile menţionate în alin. (3) sunt îndeplinite sau nu.

Articolul 9
Publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestări similare
(1) Animalele de companie nu pot fi utilizate pentru publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii sau manifestări similare, decât:
a) dacă organizatorul creează condiţiile necesare pentru ca aceste animale să fie tratate conform exigenţelor prevăzute la art. 4 alin. (2), şi
b) dacă sănătatea şi bunăstarea lor nu sunt puse în pericol.
(2) Unui animal de companie nu trebuie să i se administreze nici un tratament, nici o substanţă, nu trebuie să fie supus nici unui procedeu, în scopul creşterii sau diminuării nivelului natural al performanţelor sale:
a) în cursul competiţiilor; sau
b) cu alte ocazii, dacă acestea ar constitui un risc pentru sănătatea şi bunăstarea animalului.

Articolul 10
Intervenţii chirurgicale
(1) Intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative trebuie să fie interzise şi, în special:
a) codotomia;
b) cuparea urechilor;
c) secţionarea corzilor vocale;
d) ablaţia ghearelor si dinţilor.
(2) Excepţii de la aceste interdicţii nu pot fi autorizate decât:
a) dacă medicul veterinar consideră o intervenţie curativă necesară fie din motive de medicină veterinară, fie în interesul unui animal deosebit;
b) pentru a impiedica reproducţia.
(3) a) Intervenţiile în cursul cărora animalul va suferi sau riscă să sufere dureri considerabile nu trebuie să fie efectuate decât sub anestezie şi de către un medic veterinar sau sub controlul său.
b) lntervenţiile care nu necesită anestezie pot fi efectuate de către o persoana competentă, în conformitate cu legislaţia naţională.

Articolul 11
Sacrificarea
(1) Numai medicul veterinar sau o altă persoană competentă poate să procedeze la sacrificarea unui animal de companie, excepţie făcând cazurile de urgenţă când trebuie să se pună capăt suferinţelor unui animal şi când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obţinut rapid sau alte cazuri de urgenţă prevăzute de legislaţia naţională. Orice sacrificare trebuie să se facă cu minimum de suferinţă fizică şi psihică, ţinând cont de circumstanţe.
Metoda aleasă, exceptată în caz de urgenţă, trebuie:
a) fie să provoace o pierdere imediată a conştienţei, urmată de moarte;
b) fie să înceapă prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmată de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.
Persoana responsabilă cu sacrificarea trebuie să se asigure că animalul este mort înainte să se realizeze jupuirea.
(2) Următoarele metode de sacrificare trebuie să fie interzise:
a) înecul şi alte metode de asfixie, dacă ele nu produc efectele menţionate în alin. (1) lit. b);
b) utilizarea otrăvurilor sau droguritor ale căror dozaj şi aplicare nu pot fi controlate în maniera de a obţine efectele menţionate în alin. (1);
c) electrocutarea, mai ales dacă ea nu este precedată de pierderea imediată a conştienţei.

CAPITOLUL III- MASURI SUPLIMENTARE REFERITOARE LA ANIMALELE FARA STAPAN
Articolul 12
Reducerea numărului de animale fără stăpân
Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constitute pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile.
a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinescă următoarele condiţii:

animal de companie, excepţie făcând cazurile de urgenţă când trebuie să se pună capăt suferinţelor unui animal şi când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obţinut rapid sau alte cazuri de urgenţă prevăzute de legislaţia naţională. Orice sacrificare trebuie să se facă cu minimum de suferinţă fizică şi psihică, ţinând cont de circumstanţe.
Metoda aleasă, exceptată în caz de urgenţă, trebuie:
a) fie să provoace o pierdere imediată a conştienţei, urmată de moarte;
b) fie să înceapă prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmată de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.
Persoana responsabilă cu sacrificarea trebuie să se asigure că animalul este mort înainte să se realizeze jupuirea.
(2) Următoarele metode de sacrificare trebuie să fie interzise:
a) înecul şi alte metode de asfixie, dacă ele nu produc efectele menţionate în alin. (1) lit. b);
b) utilizarea otrăvurilor sau droguritor ale căror dozaj şi aplicare nu pot fi controlate în maniera de a obţine efectele menţionate în alin. (1);
c) electrocutarea, mai ales dacă ea nu este precedată de pierderea imediată a conştienţei.

CAPITOLUL III- MASURI SUPLIMENTARE REFERITOARE LA ANIMALELE FARA STAPAN
Articolul 12
Reducerea numărului de animale fără stăpân
Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constitute pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile.
a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinescă următoarele condiţii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât să producă minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii.
b) Părţile sunt obligate să respecte:
(i) identificarea permanentă a câinilor şi pisicilor prin mijioace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului, precum şi de numele şi adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproducţiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizării acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii competente.

Articolul 13
Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea
Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără stăpân, nu pot fi admise decât dacă acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor.

CAPITOLUL IV- INFORMARE SI EDUCARE
Articolul14
Programe de informare şi educare
Părţile se angajează să încurajeze dezvoltarea programelor de informare şi de educare pentru a promova, în rândul organizaţiilor şi indivizilor implicaţi în: deţinerea, creşterea, dresajul, comertul şi adăpostirea animalelor de companie, conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor şi principiilor prezentei convenţii. În aceste programe atenţia trebuie să se îndrepte în special asupra următoarelor subiecte:
a) dresajul animalelor de companie în scop comercial sau pentru competiţii, care trebuie să se efectueze de către persoane având cunoştinţele şi competenţele corespunzătoare;
b) necesitatea de a descuraja:
(i) încredinţarea animalelor de companie persoanelor până la vârsta de 16 ani fără consimţământul expres al părinţilor sau al altor persoane care deţin responsabilităţi parentale;
(ii) acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime;
(iii) înmulţirea neplanificată a animalelor de companie;
c) eventualele consecinţe negative pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor sălbatice, în cazul achiziţionării sau introducerii lor ca animale de companie;
d) riscurile care decurg din achiziţionarea iresponsabilă a animalelor de companie, care conduce la creşterea numărului animalelor nedorite şi abandonate.

CAPITOLUL V- CONSULTARI MULTILATERALE
Articolul 15
Consultări multilaterale
(1) Părţile procedează, într-un interval de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la fiecare 5 ani şi de fiecare dată când majoritatea reprezentanţilor părţilor o cer, la consultări multilaterale în cadrul Consiliului Europei în vederea examinării aplicării prezentei convenţii şi a oportunităţii revizuirii sale sau a extinderii aplicării oricăreia dintre dispoziţiile sale. Aceste consultări vor avea loc în cursul reuniunilor convocate de către secretarul general al Consiliului Europei.
(2) Orice parte are dreptul să desemneze un reprezentant care să participe la aceste consultări. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte a prezentei convenţii are dreptul de a fi reprezentat la aceste consultări de un observator.
(3) După fiecare consultare, părţile supun Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultării şi funcţionării prezentei convenţii, incluzând, dacă acestea consideră necesar, propuneri vizând amendarea art. 15—23 din prezenta convenţie.
(4) Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, părţile stabilesc regulile de procedură pentru desfăşurarea consultărilor.

CAPITOLUL VI- AMENDAMENTE
Articolul 16
Amendamente
(1) Orice amendament la art. 1—14. propus de una dintre părţi sau de ComitetuI de Miniştri al Consiliului Europei, este comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis prin intermediul său statelor membre ale Consiliului Europei, fiecărei părţi şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie conform dispoziţilor art. 19.
(2) Orice amendament propus conform dispoziţiilor alin. (1) este examinat, în minimum două luni de la transmiterea sa de căre secretarul general al Consiliului Europei, în cadrul unei consultări multilaterale în care acest amendament poate fi adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul parţilor. TextuI adoptat este comunicat părţilor.
(3) La expirarea unei perioade de 12 luni după adoptarea sa în urma consultărilor multilaterale, orice amendament intră în vigoare, în afară de cazul în care una dintre părţi a exprimat obiecţii la acesta.
CAPITOLUL VII- DISPOZITII FINALE
Articolul 17
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea
Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează unei perioade de 6 luni după data la care patru state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţământul de a fi parţi ale acesteia conform dispoziţiilor art. 17.
(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi parte la prezenta convenţie, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după(1) Orice amendament la art. 1—14. propus de una dintre părţi sau de ComitetuI de Miniştri al Consiliului Europei, este comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis prin intermediul său statelor membre ale Consiliului Europei, fiecărei părţi şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie conform dispoziţilor art. 19. (2) Orice amendament propus conform dispoziţiilor alin. (1) este examinat, în minimum două luni de la transmiterea sa de căre secretarul general al Consiliului Europei, în cadrul unei consultări multilaterale în care acest amendament poate fi adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul parţilor. TextuI adoptat este comunicat părţilor.
(3) La expirarea unei perioade de 12 luni după adoptarea sa în urma consultărilor multilaterale, orice amendament intră în vigoare, în afară de cazul în care una dintre părţi a exprimat obiecţii la acesta.

CAPITOLUL VII- DISPOZITII FINALE
Articolul 17
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează unei perioade de 6 luni după data la care patru state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţământul de a fi parţi ale acesteia conform dispoziţiilor art. 17.
(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi parte la prezenta convenţie, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 19
Aderarea statelor nemembre
(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, ComitetuI de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la aceasta, printr-o decizie luată de majoritatea prevăzută la art. 20 lit. d) din statutul Consiliului Europei şi de unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante având drept de reprezentare în ComitetuI de Miniştri al Consiliului Europei.
(2) Pentru orice stat în curs de aderare prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data de depunere a instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 20
Clauză teritorială
(1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumenului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să precizeze teritoriul sau teritoriile în care se va aplica prezenta convenţie.
(2) Orice parte poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu referire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului
Europei.
(3) Orice declaraţie făcută în virtutea alin. (1) şi (2) va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 21
Rezerve
(1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumenului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să formuleze una sau mai multe rezerve cu referire la art. 6 şi la art. 10 alin- (1) lit. a). Nici o altă rezervă nu poate fi prezentată.
(2) Orice parte care a formulat o rezervă în virtutea alin. (1) o poate retrage în totalitate sau parţial înaintând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
Retragerea va intra în vigoare la data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiului Europei.
(3) Partea care a formulat o rezervă în cadrul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu poate cere aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte; totodată, ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţionată, să ceară aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.
Articolul 22
Denunţarea
(1) Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
(2) Denunţarea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 23
Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat ce a aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat să o facă:
a) fiecare semnatură;
b) depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) fiecare dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 18, 19, 20;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie.
Drept care, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Strasbourg la 13 noiembrie 1987, în limbile fraceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.
(3) Partea care a formulat o rezervă în cadrul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu poate cere aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte; totodată, ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţionată, să ceară aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.
Articolul 22
Denunţarea
(1) Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
(2) Denunţarea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 23
Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat ce a aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat să o facă:
a) fiecare semnatură;
b) depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) fiecare dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 18, 19, 20;

PREŞEDINTELE ROMÂNIEl
D E C R E T
pentru promulgarea Legii privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, Preşedintele României decretează:

Articol unic. — Se promulgă Legea privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEl
ION ILIESCU
Bucuresti, 23 martie 2004.
Nr. 161.

Citeste si:

Leave A Response

You must be logged in to post a comment.



s2Member®